Romana | anto
1. Zgomot ≠ liniste, tăcere
|
der
2. ZGÓMOT, zgómote, s.n. ~ (din slovac. gomot, scr. glomot; dublat de gomon)
|
dex98
3. ZGÓMOT, zgomote, s.n. 1. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzaţie, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) $Zgo
|
dor
4. zgómot s. n., pl. zgómote
|
nodex
5. ZGÓMOT ~e n. Sunet sau amestec de sunete puternice, nearmonioase, recepţionate ca ceva neplăcut, supărător. ◊ A face ~ a face vâlvă; a stârni interesul. /< sb. glomot
|
sino
6. ZGÓMOT s. 1. (înv. si reg.) sunet. (~ de frână.) 2. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, vuiet. (Ce ~ se aude?) 3. v. balamuc.
7. ZGÓMOT s. v. senzatie, valva.
|
|
|
